De exemplu „rivus" (rîu), „sinus" (sîn), „ripa" (rîpă), deci scrierea lor cu  le maschează originea. Folosirea lui  a creat un talmeş-balmeş care a îngreunat scrisul. Iar folosirea lui „sunt" a făcut acelaşi lucru pentru vorbire. O mare greșeală des întâlnită în scriere, mai ales în reviste și rețele sociale, o reprezintă scrierea verbului „a fi" la persoana I, singular: EU SUNT. Varianta corectă și singura de altfel este: EU SUNT (atât în scriere, cât și în pronunție). Sunt greșite variantele „EU SÎNT", dar mai ales „EU SÂNT". Ale lui sau ale ei = a) lucrurile personale ale cuiva; b) capriciile, toanele cuiva. Lasă-l în ale lui! 3. (La dativ, în formele lui, ei, îi, i, lor, le li, cu funcție de complement indirect sau de atribut) Prietenul îi iese înainte. (În forma i, cu valoare neutră) Dă-i cu bere, dă-i cu vin. 4. Există edituri unde se scrie cu „â", dar şi edituri unde se scrie cu „î" (mă refer aici la edituri dintre cele mai importante). Există şi edituri care preiau automat grafia autorului sau pe a traducătorului, astfel încât întâlnim ambele tipuri de scriere în acelaşi portofoliu. xeOZN.

îi sau î i